III – Insula

Am o insulă. Imaginară, desigur. Spre mal am o stâncă unde-mi las sufletul să se odihnească. Priveşte spre linia orizontului, cu un zâmbet amar în colţul gurii. Îşi ţine furtuna sub control, dar mai răbufneşte din când în când, învolburând apele din jur. În scoarţa unui copac e sculptat un buton de Play. Melodiile curg, alinând, răscolind, desenând zâmbete, picurând lacrimi pe un colţ de obraz. Notele schiţează cerul, reaşează firele de nisip, invocă raze şi tunete, amestecă umbre şi lumini. Undeva, într-o grotă micuţă, stă la loc de cinste un binoclu. Cu el privesc spre alte insule, acolo unde sunt suflete pe stânci diforme, căutând companie temporară, în puţinele momente în care tânjesc după asta. Dar adesea prefer să mă ascund de perechile de ochi curioşi, care scrutează orizontul, căutându-mi insula. Mă ascund în scorbura copacului, apăs Play şi las gândurile să se scalde în seva lui. Coaja pusă peste răni mă ajută, îmi cicatrizează adânciturile şi acoperă găurile din interior. Nisipul se strecoară printre degete şi mă acoperă treptat până în creştet, îngropându-mă în mijlocul plajei. Dar… din când în când apare câte o mână întinsă, plutind într-o barcă, încercând să mă dezgroape. Butonul e acum pe Off, stânca e spălată de valuri, iar sufletul meu priveşte prin alt binoclu. Dar ştiu că o am mereu acolo, aproape, rece, sălbatică, fluidă, agitată, melancolică, schimbătoare, a mea, eu.

 

Advertisements

Colţul cu păreri:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s