II – Pendula

Tic-tac, tic-tac…

Pendula măcelăreşte fluturii din zbor. Timpul meu nu-mi mai aparţine. E setat după al tău. Zboară aripi, antene, un cocon e sfâşiat în două. I-ai trezit din amorţire, iar pendula a reînceput să se mişte.

Tic-tac, tic-tac…

Plănuisem să-i ţin aşa, adormiţi, visând la poieni cu flori, păduri, libertate şi alte nimicuri. Acum au început să zburde frenetic prin vene, amestecându-se haotic cu globulele. Inima pulsează fluturi. Un cocon dă startul, urmat fiind de altele; tot mai alert începe zborul. Întrecere nebună de la creier spre inimă şi înapoi.

Tic-tac, tic-tac…

Aripi străpung pielea. Nu pot să le dau drumul. Ar însemna să preia ei controlul. Aşa că…

Tic-tac, tic-tac…

Şi totuşi…

Tic.

Advertisements

Colţul cu păreri:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s